Bunnicula

Cum îi explicăm unui copil că aparențele pot înșela și că frica de necunoscut ne poate face să vedem pericole acolo unde există doar... un iepure neobișnuit? În Bunnicula, notăm cu interes o răsturnare de perspectivă absolut delicioasă: povestea nu este spusă de oameni, ci de Harold, câinele familiei Monroe. Liniștea căminului lor este perturbată când mezinul Toby aduce acasă un iepuraș găsit într-o sală de cinema unde rula filmul „Dracula”. Reținem cu amuzament că, în timp ce Harold este un observator pragmatic, motanul Chester — un intelectual convins care a citit prea multe romane de mister — devine paranoic. Semnele sunt clare pentru el: iepurele are colți, marcaje pe spate care seamănă cu o pelerină și, cel mai grav, legumele din frigider încep să devină albe peste noapte. Atmosfera amintește de Scared Silly, unde aceeași echipă de animale de companie se confruntă cu spaimele de Halloween, dar în acest prim volum, mizele sunt mult mai personale, axate pe dinamica acceptării unui nou membru în familie. Suntem de părere că farmecul scriiturii semnate de Deborah Howe și James Howe rezidă în modul în care tratează „suspansul” — nu prin teroare, ci prin situații absurde și dialoguri interioare pline de duh. Deși este o parodie a genului horror, cartea rămâne o lecție subtilă despre cum prejudecățile lui Chester îl împiedică să vadă realitatea, o temă pe care James Howe o va rafina mai târziu în lucrări precum „The Misfits”. Este o lectură fluidă, în limba engleză, care îi va ține pe micii cititori cu zâmbetul pe buze, oferindu-le în același timp un vocabular bogat și o structură narativă ingenioasă.