British Trash Cinema

Descoperim în British Trash Cinema o incursiune fascinantă în arhivele mai puțin explorate ale British Film Institute, acolo unde estetica dubioasă și extravaganța vizuală se întâlnesc sub umbrela cultului. Notăm cu interes modul în care Ian Hunter reușește să cartografieze un teritoriu cinematografic adesea ignorat de critica academică tradițională: universul filmelor de exploatare britanice. De la fanteziile cu dinozauri și bikini din blană ale studiourilor Hammer, până la comediile viscerale și peliculele erotice de buget redus, autorul ne propune o experiență senzorială prin care „prostul gust” este reevaluat ca formă de artă.

Structura volumului este riguroasă, ghidându-ne prin capitole sugestive precum „Zombies, Sleaze and Psychomania” sau „Eros Exploding”. Această progresie ne permite să înțelegem cum s-a transformat industria sexului în anii '70 sau cum a evoluat stilul „high camp” al lui Ken Russell. Ca și Seventies British Cinema, această lucrare pune în valoare genurile „inacceptabile” care au salvat industria într-o perioadă de colaps economic, dar cu un accent specific pe definiția teoretică a conceptului de „trash” și pe nișele sale cele mai bizare. Credem că abordarea lui Hunter este esențială pentru a completa tabloul cinematografiei britanice, oferind context unor titluri care, deși considerate „cele mai proaste filme făcute vreodată”, posedă o vitalitate culturală incontestabilă.

Această cercetare continuă preocupările autorului pentru marginile cinematografiei, raportându-se la lucrările sale anterioare despre comedia și science-fiction-ul britanic, dar plonjând mult mai adânc în zona controversată a imaginilor de la granița permisivității sociale.