Bricks and Mortar

Observăm în Bricks and Mortar o reimaginare viscerală a romanului social, care refuză să respecte convențiile liniare ale genului pentru a surprinde haosul unei Germanii în plină tranziție. Clemens Meyer nu scrie doar o cronică a industriei sexului, ci construiește o catedrală de 672 de pagini ridicată din resturile și speranțele unei lumi care a trecut brusc de la prohibiția RDG-istă la libertatea brută a capitalismului. Atmosfera te trimite cu gândul la The Shadow-Boxing Woman de Inka Parei prin modul în care explorează spațiile urbane în descompunere, deși tehnica narativă a lui Meyer, aproape halucinantă, marchează o voce proprie, mult mai densă și mai experimentală. Credem că forța cărții rezidă în capacitatea de a da voce periferiei: de la fostul huligan devenit magnat al bordelurilor până la tatăl care își caută fiica dependentă de droguri. Timpul se dilată și se contractă, personajele par să moară și să revină la viață, totul într-un ritm ce amintește de cinema-ul lui David Lynch sau Gaspar Noé. Față de debutul său, While We Were Dreaming, unde furia tinereții era motorul principal, aici Clemens Meyer atinge o maturitate stilistică ambițioasă, ancorându-și proza în tradiția modernistă a lui Alfred Döblin. Este un roman despre ziduri care cad și despre altele, invizibile, care se ridică în locul lor, transformând „cărămizile și mortarul” orașului într-o închisoare a propriilor dorințe și eșecuri.