While We Were Dreaming

La o primă vedere, While We Were Dreaming pare a fi un alt bildungsroman despre rebeliunea tinereții, însă, pe măsură ce parcurgem paginile acestui volum dens, observăm o cronică viscerală a unei lumi care se dezintegrează sub picioarele protagoniștilor. Clemens Meyer ne transportă în Leipzig-ul anilor '90, unde visurile unui grup de prieteni se ciocnesc brutal de realitatea dezolantă a unei Germanii proaspăt reunificate. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în onestitatea cu care descrie tranziția: nu ca pe o eliberare politică, ci ca pe un spațiu al incertitudinii, marcat de violență, droguri și techno. Stilul are ceva din proza lui Judith Hermann, fără să fie o imitație — acolo unde Hermann explorează melancolia fragilă a unei generații în Summerhouse, Later, Meyer optează pentru o estetică a urgenței și a asprimei urbane. Autorul continuă temele explorate în Bricks and Mortar, unde analiza comerțului sexual și a economiei subterane din fosta RDG oferea o perspectivă similară asupra marginalizaților. Dacă în All The Lights Meyer se concentra pe momente scurte de criză, aici el construiește o epopee a supraviețuirii, în care speranța este un lux pe care personajele sale rareori și-l permit. Este o lectură care refuză nostalgia, oferind în schimb o imagine documentară, dar profund literară, a unei istorii trăite la periferie.