Being Henry

Imaginați-vă un tânăr pe platourile de filmare ale unuia dintre cele mai populare seriale americane, Happy Days, străduindu-se să memoreze replici în timp ce ascunde un secret care îi macină încrederea: incapacitatea de a citi corect. Apreciem la Being Henry modul în care Henry Winkler alege să își spună povestea, pornind nu de la gloria de la Hollywood, ci de la trauma unui copil etichetat drept „leneș” sau „netalentat” din cauza unei dislexii nediagnosticate. Ne-a atras atenția onestitatea cu care autorul analizează relația dintre om și masca sa publică, oferind o perspectivă rară asupra fragilității din spatele jachetei de piele a legendarului Fonzie.

Spre deosebire de lucrările sale anterioare destinate publicului tânăr, precum seria Here's Hank sau The Soggy, Foggy Campout, unde folosea umorul pentru a normaliza dificultățile de învățare, acest volum de memorii adoptă un ton reflexiv și matur. Abordarea jurnalistică evocă Nevertheless de Alec Baldwin, dar perspectiva lui Winkler este mult mai intimă și mai puțin combativă, concentrându-se pe procesul de vindecare interioară mai degrabă decât pe intrigile industriei. Dacă în Home and Alone, Daniel Stern ne oferă o privire amuzantă asupra vieții de actor de caracter, Winkler merge mai adânc, explorând cum succesul masiv îi poate bloca evoluția personală. Suntem de părere că această carte completează perfect opera sa, transformând vulnerabilitatea într-o formă de reziliență.