Be Good, Love Brian

Dramatizarea unei vieți marcate de contrastul dintre duritatea terenului de fotbal și liniștea unui cămin salvator transformă această biografie într-o experiență profund umană. Ne-a atras atenția scena de debut a acestei relații neobișnuite: doi copii dintr-un cartier sărac din Sunderland, care cerșeau pe stradă pentru a scăpa de un tată vitreg abuziv, sunt luați sub aripa protectoare a celui mai temut antrenor din Anglia. Craig Bromfield nu scrie despre tactici de joc sau trofee europene, ci despre omul care, printr-un impuls de generozitate pură, i-a schimbat destinul, oferindu-i adăpost timp de aproape un deceniu. Considerăm că forța acestui volum rezidă în perspectiva intimă, de martor ocular, asupra unei personalități adesea înțelese greșit. Stilul narativ este unul cald, aproape cinematografic, alternând între momentele de umor sec și cele de vulnerabilitate tăcută. Be Good, Love Brian se așază pe același raft cu Brian Clough: Nobody Ever Says Thank You de Jonathan Wilson, dar cu un accent pe latura paternă și privată a managerului, lăsând deoparte analiza critică a carierei sale sportive în favoarea unei povești de salvare personală. Dacă biografia lui Wilson oferă rigoare jurnalistică, Craig Bromfield ne oferă inima omului din spatele mitului. Merită menționat că, spre deosebire de alte scrieri despre Brian Clough, precum Cloughie: Walking on Water, unde vocea este cea a legendei care își apără opiniile, aici descoperim un portret filtrat prin ochii unui copil care a găsit siguranță acolo unde restul lumii vedea doar aroganță. Este o lectură despre bunătate necondiționată, scrisă într-o engleză accesibilă, care transformă figura publică a lui „Cloughie” într-un personaj mult mai nuanțat și mai blând decât ni l-am imaginat vreodată.