Working Space: The Charles Eliot Norton Lectures

Considerăm că Working Space reprezintă o incursiune rară în mintea unui practician, nu doar a unui teoretician, ceea ce îl diferențiază radical de studiile academice convenționale despre artă. În timp ce majoritatea volumelor despre modernism analizează formele din exterior, Frank Stella deconstruiește mecanismele spațiului pictural folosind propria experiență de pictor abstract. Premisa centrală este surprinzătoare: autorul susține că salvarea abstracției contemporane nu se află în viitor, ci în redescoperirea dinamismului baroc. Subliniem modul în care Stella îl plasează pe Caravaggio în centrul discuției, argumentând că iluzionismul acestuia a oferit picturii libertatea de a „respira”, o calitate pe care artiștii moderni, de la Picasso la Pollock, au încercat să o recupereze. Notăm cu interes tonul provocator al textului, care respinge „teologia deghizată în teorie” ce domină critica de artă actuală. Stilul este dens, dar extrem de vizual, fiind susținut de reproduceri de calitate care permit cititorului să urmărească evoluția conceptului de volum de la Rubens la Géricault. Profesorii și studenții care utilizează Abstract Art in the Late Twentieth Century de Frances Colpitt vor aprecia aici o perspectivă mult mai subiectivă și mai ancorată în tehnica de atelier, care completează eseurile critice cu viziunea unui artist care a definit el însuși direcția artei post-belice. Deși se adresează unui nivel avansat de înțelegere a istoriei artei, metodologia lui Stella este intuitivă, bazată pe confruntarea directă cu imaginea și pe refuzul abstractizării excesive a discursului despre artă.