Woolf, V: Waves

Găsim în The Waves o subversiune radicală a romanului tradițional, în care granițele dintre proză și poezie se dizolvă pentru a face loc unei explorări metafizice a identității. Nu avem de-a face cu o narațiune bazată pe acțiune exterioară, ci cu o succesiune de „solilovii” interioare aparținând a șase personaje, ale căror voci se împletesc de-a lungul anilor, din zorii copilăriei până în amurgul existenței. Suntem de părere că această lucrare reprezintă apogeul tehnicii moderniste a lui Virginia Woolf, depășind chiar și complexitatea din Mrs Dalloway. Cei care au parcurs To The Lighthouse de Virginia Woolf vor fi pregătiți pentru modul în care autoarea fragmentează timpul, însă în The Waves experiența este mult mai abstractă și senzorială. Dacă în alte lucrări, precum Jacob's Room, absența personajului central era motorul narativ, aici prezența colectivă a celor șase prieteni creează un portret fluid al conștiinței umane. Ritmul lecturii este dictat de interludiile descriptive care descriu mișcarea soarelui deasupra mării, o metaforă pentru trecerea implacabilă a timpului. Credem că forța acestui roman rezidă în capacitatea de a captura acele momente de „triumf și regret” care definesc experiența umană, totul fiind redat printr-un limbaj de o frumusețe hipnotică, ce pare „catifea pe pagină”, așa cum bine observa critica literară.