Wild Thing

Imagineați-vi-l pe tânărul James Marshall Hendrix în Seattle, ciupind corzile unei ulele stricate, tremurând de teama unui tată care îl lovea de fiecare dată când încerca să cânte cu mâna stângă. Din această vulnerabilitate timpurie, Philip Norman extrage esența unei biografii ce refuză să se mulțumească doar cu mitul chitaristului care dădea foc scenei. Perspectiva unică a autorului rezidă în capacitatea de a privi dincolo de focurile de artificii de la Monterey sau Woodstock, dezvăluind un tânăr paradoxal: un geniu instrumental măcinat de o timiditate paralizantă și de o nesiguranță profundă față de propria voce.

Apreciem modul în care Norman documentează ascensiunea lui Jimi, de la cluburile segregate din Chitlin' Circuit, unde rasismul era o realitate cotidiană, până în inima „Swinging London”. Reținem mărturiile prețioase ale lui Leon Hendrix și ale femeilor care i-au modelat cariera, Kathy Etchingham și Linda Keith, care aduc o textură intimă narativului. Cartea se așază firesc pe același raft cu Two Riders Were Approaching: The Life & Death of Jimi Hendrix de Mick Wall, dar cu un accent pe rădăcinile psihologice și trauma familială care l-au urmărit pe Hendrix până în subsolul sumbru al hotelului londonez unde și-a găsit sfârșitul.

În contextul operei sale, Wild Thing completează galeria de portrete monumentale semnate de Philip Norman. Dacă în Slowhand explora rigoarea virtuoasă a lui Eric Clapton, iar în Paul McCartney analiza succesul mainstream, aici autorul revine la tema fragilității geniului, similară cu abordarea din George Harrison. Este o cronică cinematică a unei vieți care a rescris regulile rock-ului în doar patru ani, oferind în sfârșit adevărul din spatele unei tragedii mult timp învăluite în mister.