Wild Thing

Paul Gauguin pășește pe nisipul din Tahiti nu ca un simplu călător, ci ca un om care și-a abandonat familia, cariera de agent la bursă și convențiile europene pentru a găsi un „spirit primitiv” pe care lumea modernă părea să-l fi pierdut. Sue Prideaux a simțit nevoia să scrie Wild Thing acum pentru a demonta și, simultan, a reasambla mitul unui artist a cărui viață a devenit la fel de provocatoare ca pânzele sale. Ne-a atras atenția modul în care Prideaux refuză să simplifice parcursul lui Gauguin, alegând în schimb să exploreze tensiunea dintre geniul cromatic și comportamentul său adesea reprobabil. Cartea se plasează pe același raft cu Gauguin de Belinda Thomson, dar cu un accent pe contextul psihologic și pe forța narativă a biografiei, transformând datele istorice într-o experiență cinematică. După ce a explorat abisurile sufletului în Edvard Munch și radicalismul filozofic în I Am Dynamite!, Prideaux continuă în aceeași notă a „biografiei totale”. Ea reușește să integreze cele 70 de ilustrații color nu ca simple anexe, ci ca dovezi ale unei transformări stilistice radicale. Stilul este alert, documentat riguros, dar scris cu sensibilitatea unui romancier care înțelege că adevărul despre un artist se află undeva la intersecția dintre egoismul feroce și viziunea divină.