Where Snow Angels Go

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, modul plin de umor și candoare în care un înger al zăpezii, creat în joacă iarna trecută, prinde viață și începe să se foiască prin camera micii Sylvie. Nu este un spirit solemn, ci unul care mormăie singur, încercând să-și amintească instrucțiunile pentru primul său zbor. Observăm în Where Snow Angels Go o abordare proaspătă a mitului protectorului invizibil: acesta nu este doar o prezență eterică, ci o ființă cu aripi uriașe care calcă tiptil și care, teoretic, nu ar trebui să fie văzută de ochi umani. Suntem de părere că această lucrare reprezintă o extensie fascinantă a temelor explorate de Maggie O'Farrell în volume precum „I Am, I Am, I Am”. Dacă în scrierile sale pentru adulți autoarea analizează fragilitatea vieții și momentele de cumpănă, aici transpune aceste concepte pe înțelesul copiilor, prin prisma unei fetițe curajoase. Atmosfera amintește de Grace and the Christmas Angel, dar în timp ce volumul Lucindei Riley mizează pe magia sărbătorilor, Where Snow Angels Go se concentrează pe o relație personală și persistentă între un copil și protectorul său, transformând frica de necunoscut într-o sursă de siguranță. Ilustrațiile realizate de Daniela Jaglenka Terrazzini completează textul cu detalii minuțioase, oferind o experiență vizuală care încetinește ritmul lecturii, permițând părinților și copiilor să exploreze împreună fiecare colț al paginii. Este o poveste despre recunoștință și despre cum putem găsi minuni în interiorul propriei case, chiar și după ce zăpada s-a topit demult.