When the Going Was Good

Impactul lui Graydon Carter asupra jurnalismului de tip glossy a fost unul seismic, definind o epocă în care printul dicta încă ritmul culturii globale. Ne aflăm în New York-ul anului 1992, iar un editor canadian, cunoscut pentru satira mușcătoare din revista Spy, pășește în birourile luxoase ale Vanity Fair. Remarcăm imediat tensiunea narativă: cum poate omul care și-a petrecut ani de zile ironizând elitele să devină custodele lor? Cartea este cronica acestei transformări improbabile, o incursiune cinematică în culisele unei redacții unde frica de eșec se împletea cu o curiozitate neobosită pentru putere, modă și istorie recentă. Suntem de părere că forța acestui volum rezidă în onestitatea cu care Carter descrie parteneriatul strategic cu Si Newhouse, cel care i-a oferit libertatea financiară și editorială de a crea un 'imperiu al elitelor'. În aceeași familie cu The Vanity Fair Diaries de Tina Brown, volumul adaugă perspectiva celui care a consolidat moștenirea revistei, transformând-o într-un epicentru al afacerilor și politicii prin ediții iconice precum 'New Establishment'. Putem afirma că, față de memoriile Tinei Brown, care surprind ascensiunea fulminantă a anilor '80, Carter oferă o analiză a stabilității și a modului în care brandul a supraviețuit asaltului digital. Stilul este efervescent, presărat cu anecdote de la cinele cu lideri mondiali și detalii despre colaborarea cu Annie Leibovitz, ale cărei fotografii au definit estetica publicației. Volumul nu este doar o biografie, ci o scrisoare de dragoste adresată ultimei epoci de aur a revistelor tipărite, scrisă cu spiritul și verva care l-au consacrat pe autor.