Wellness

La prima vedere, Wellness pare a fi cronica previzibilă a unei eroziuni conjugale, un portret al dezamăgirii ce se instalează odată cu maturitatea. Însă, pe măsură ce parcurgem cele peste șase sute de pagini, descoperim o analiză neiertătoare, dar plină de compasiune, a modului în care ne construim identitatea prin poveștile pe care alegem să ni le spunem. Nathan Hill ne transportă din Chicago-ul boem al anilor '90, unde Jack și Elizabeth se găsesc ca suflete pereche în lumea artei underground, direct în absurdul suburbiei contemporane, marcat de poliamorie experimentală și isteria renovărilor imobiliare.

Atmosfera te trimite cu gândul la Freedom de Jonathan Franzen, prin modul în care disecă o familie americană sub lupă, deși Wellness marchează o voce proprie printr-o ironie mai ascuțită aplicată culturii actuale de auto-optimizare. Reținem aici o continuitate stilistică față de The Nix; dacă în debutul său autorul explora protestele politice și secretele materne, aici își îndreaptă ambiția narativă spre interioritatea cuplului, transformând banalitatea vieții de zi cu zi într-un teren de explorare arheologică a traumei și speranței. Descoperim o structură densă, unde satira socială despre algoritmi și suplimente alimentare se împletește cu momente de o vulnerabilitate sfâșietoare, forțând personajele să își înfrunte demonii moșteniți din familiile lor disfuncționale pentru a salva ceea ce a mai rămas din dragostea lor inițială.