We Play Ourselves

Descoperim în „We Play Ourselves” o explorare viscerală a momentului în care ambiția artistică devorează integritatea personală. Miza nu este doar succesul, ci supraviețuirea identitară a lui Cass, o scriitoare a cărei prăbușire publică în New York o aruncă într-o izolare autoimpusă pe coasta de vest. Suntem de părere că Jen Silverman reușește să captureze cu o precizie chirurgicală acea stare de vulnerabilitate extremă care te face să gravitezi în jurul unor figuri magnetice, dar toxice, precum regizoarea Caroline. Relația lor, construită pe fundalul unui proiect cinematografic ce implică un „Fight Club” al adolescentelor, devine un studiu de caz despre manipulare și despre cât de mult suntem dispuși să sacrificăm pe altarul „artei adevărate”. În tradiția explorată de Lanette Kauten în Cassia, acest roman analizează dorința disperată de a aparține unei culturi artistice care, adesea, cere ascunderea adevăratului sine. Totuși, Silverman merge mai departe, adăugând o dimensiune etică provocatoare: unde se termină documentarea și unde începe exploatarea? Stilul narativ este unul dens, cu o atmosferă ce amintește de tensiunea psihologică din celelalte lucrări ale autoarei. Dacă în The Moors autoarea explora izolarea și dorința de putere într-un cadru gotic, aici transpune aceleași teme în lumina crudă a Los Angeles-ului contemporan. Credem că forța acestui roman rezidă în refuzul de a oferi soluții morale simple, lăsând cititorul să navigheze singur prin dilemele personajelor sale complexe.