We Are the Wibbly!

Ritmul narativ din We Are the Wibbly! este unul alert și plin de onomatopee, reușind să captureze perfect efervescența și agitația unei bălți pline de viață. Încă de la primele pagini, observăm un amestec de umor și vulnerabilitate, pe măsură ce micile creaturi trec prin transformări biologice uluitoare. Textul te invită la o lectură cu voce tare, unde exclamațiile precum „Oh my crikeys!” devin puncte de interacțiune delicioase între părinte și copil. Apreciem modul în care Sarah Tagholm reușește să transforme o lecție de biologie despre metamorfoză într-o metaforă caldă pentru dezvoltarea personală. Găsim în această carte o continuare a preocupărilor autoarei pentru universul animalelor aflate în momente de confuzie, temă explorată și în Where Are My Massive Flying Wings?. Dacă acolo urmăream nerăbdarea unei omizi, aici miza este inversă: teama de a nu putea ține pasul cu ceilalți mormoloci care se transformă mult prea repede. Atmosfera amintește de I Don't Want to Be a Frog, însă în timp ce personajul lui Dev Petty se confruntă cu o criză de identitate dorindu-și să fie orice altceva, mormolocii din We Are the Wibbly! se luptă cu presiunea socială a creșterii. Este o perspectivă proaspătă asupra „anxietății de a rămâne în urmă”. Ilustrațiile semnate de Jane McGuinness aduc o notă de realism naturalist, îndulcit de expresivitatea personajelor, făcând din această carte un suport vizual superb pentru micii biologi. Observăm cum trecerea de la mediul protector al icrelor la vastitatea iazului este redată prin culori și compoziții care oglindesc starea emoțională a protagonistului.