Watersong

La o primă vedere, Watersong pare a fi un roman polițist clasic despre o dispariție misterioasă, însă cititorul descoperă rapid o meditație melancolică despre identitate și fatalismul trecutului. Shoji Arai este forțat să părăsească Akakawa pentru a-și salva viața, dar adevărata sa fugă nu este de un client influent, ci de umbrele unei existențe pe care nu o înțelege pe deplin. Remarcăm cum Clarissa Goenawan construiește o atmosferă densă, aproape hipnotică, în care granița dintre realitate și vis devine poroasă. Căutarea iubitei sale, Yoko, în labirintul din Tokyo, se transformă într-o investigație a propriului destin, marcat de avertismentul bizar al unui ghicitor despre trei femei cu nume de apă. Suntem de părere că forța narativă a lui Banana Yoshimoto combinată cu sensibilitatea explorată de Kaori Ekuni în God's Boat se regăsesc aici, dar cu un glas propriu, mai sumbru și mai orientat spre realismul magic. Față de debutul său, Rainbirds, unde doliul era motorul acțiunii, în Watersong autoarea rafinează tema instabilității adevărului personal. Stilul este sobru, cu fraze care curg lent, asemenea apei care dă titlul cărții, inducând o stare de introspecție mai degrabă decât o tensiune alertă. Este un roman despre secretele nespuse care ne modelează viitorul, scris cu o precizie care onorează tradiția literară japoneză contemporană.