Wanting

Ritmul romanului Wanting este unul stratificat, alternând între lentoarea contemplativă a vieții coloniale din Tasmania și tensiunea febrilă a Londrei victoriene. Ne-a atras atenția modul în care Richard Flanagan reușește să lege fire narative aparent divergente printr-o temă centrală: dorința umană care sfidează normele civilizației. Povestea începe în 1841, în colonia penală Van Diemen’s Land, unde Lady Jane Franklin încearcă un experiment social asupra unei fetițe aborigene, Mathinna, dorind să demonstreze că educația europeană poate „civiliza” ceea ce ea consideră a fi sălbăticie.

Merită menționat că structura cărții nu se limitează la acest experiment, ci proiectează consecințele sale peste decenii, ajungând până la Charles Dickens, care devine obsedat de soarta expediției pierdute a lui Franklin în Arctica. Imaginați-vă tensiunea morală și explorarea identității din English Passengers de Matthew Kneale, mutată într-un decor unde austeritatea ghețurilor arctice se oglindește în răceala normelor sociale britanice. Considerăm că forța acestui roman rezidă în capacitatea autorului de a umaniza figuri istorice, transformându-le în exponenți ai unei lupte eterne între rațiune și instinct.

În contextul operei sale, Wanting se situează între explorarea brutalității istorice din The Narrow Road to the Deep North și finețea psihologică din The Living Sea of Waking Dreams. Dacă în alte scrieri Flanagan se concentrează pe supraviețuirea fizică, aici el sondează supraviețuirea sufletului în fața ambițiilor coloniale. Este o proză densă, în limba engleză, care nu oferă răspunsuri facile, ci invită la o reflecție profundă asupra costului ascuns al „civilizării” lumii.