Waking Up

Ne-a atras atenția modul în care Waking Up reușește să recupereze conceptul de spiritualitate din spațiul dogmatic, mutându-l în laboratorul de neuroștiințe. Structura volumului este hibridă: pe de o parte, avem o dimensiune autobiografică în care Sam Harris își relatează propriile căutări, iar pe de altă parte, o analiză riguroasă a mecanismelor cerebrale care susțin stările de conștiință extinsă. Metodologia autorului este una a scepticismului aplicat; el nu cere credință, ci investigație empirică asupra naturii sinelui, folosind meditația ca instrument de observație fenomenologică. Suntem de părere că această abordare marchează o evoluție în opera autorului. Dacă în The Four Horsemen sau The End of Faith, Harris se concentra pe critica virulentă a religiei, în acest volum el trece la o etapă constructivă. Notăm cu interes cum autorul argumentează că, deși religiile pot fi eronate în pretențiile lor istorice, figurile lor centrale au atins adevăruri psihologice profunde care merită studiate fără balastul supranaturalului. Cititorii familiarizați cu Atheist Meditation Atheist Spirituality de Mark W Gura vor aprecia Waking Up pentru rigoarea sa academică suplimentară. În timp ce ambele lucrări pledează pentru o practică meditativă seculară, Harris aduce în plus argumentele neuroștiinței moderne, oferind o bază biologică pentru ceea ce tradiția numește „iluminare”. Spre deosebire de Waking, Dreaming, Being de Evan Thompson, care se apleacă mai mult spre filosofia minții, lucrarea de față rămâne un ghid mai pragmatic, axat pe deconstrucția iluziei sinelui în viața de zi cu zi.