Victorian Psycho

Stilul are ceva din proza densă și neliniștitoare a volumului MRS MARCH PB de Virginia Feito, fără să fie o imitație — dacă în debutul său autoarea explora paranoia domestică modernă, în Victorian Psycho observăm o transpunere a acelei tensiuni psihologice în decorul rigid al Angliei victoriene. Găsim aici o reîntoarcere la temele nebuniei și ale convențiilor sociale sufocante, amintind de analizele din Neo-Victorian Madness, însă tratate cu o doză de umor negru care transformă lectura într-o experiență viscerală. Winifred Notty, protagonista noastră, sosește la conacul Ensor House purtând masca guvernantei perfecte. Însă, sub manierele impecabile necesare educării tinerilor Drusilla și Andrew, pulsează o furie mocnită și impulsuri pe care Winifred le numește „compulsii oribile”. Observăm cum claustrarea în cadrul familiei Pounds și perversiunile ascunse ale acestora accelerează degradarea psihică a personajului. Nu este doar un roman despre o minte fragmentată, ci o critică acidă a ipocriziei de epocă, scrisă într-un ritm propulsiv care nu lasă loc de respirație. Structura narativă ne poartă prin coridoarele întunecate ale proprietății și prin ungherele și mai obscure ale minții lui Winifred, culminând într-o dimineață de Crăciun unde realitatea se dizolvă definitiv. Virginia Feito reușește să mențină un ton elegant, aproape liric în descrierea detaliilor macabre, oferind o perspectivă proaspătă asupra figurii „femeii deviante” într-o perioadă istorică definită de represiune. Este o lectură care provoacă prin contrastul dintre limbajul rafinat și brutalitatea gândurilor eroinei.