Venom War

Intrăm în universul dens al benzilor desenate cu supereroi printr-un eveniment care subversează dinamica tradițională tată-fiu. În Venom War, genul literar al romanului grafic de acțiune este ridicat la rang de tragedie shakespeariană, unde miza nu este doar salvarea lumii, ci dreptul de a purta o identitate simbiotică. Notăm cu interes modul în care Al Ewing reușește să sintetizeze ani de continuitate într-un punct de cotitură radical: Eddie Brock și Dylan Brock se înfruntă direct, convinși fiind că doar unul poate fi Venom.

Atmosfera te trimite cu gândul la Venom by Donny Cates Vol. 3: Absolute Carnage, deși aici conflictul este mult mai personal și introspectiv, eliminând distincția clară dintre erou și antagonist. Reținem stilul vizual al lui Iban Coello, ale cărui ilustrații reușesc să redea natura fluidă și viscerală a simbioților, oferind o dinamică spectaculoasă scenelor de luptă. Putem afirma că acest volum reprezintă punctul culminant al viziunii lui Ewing, care a demonstrat și în Immortal Hulk Vol. 9: The Weakest One There Is o capacitate extraordinară de a deconstrui monștrii clasici Marvel pentru a le găsi umanitatea ascunsă.

Spre deosebire de explorările din Venom by Al Ewing & Ram V Vol. 3: Dark Web, unde misterul și pericolele externe dominau narațiunea, Venom War forțează o rezoluție internă. Este o bătălie a ideologiilor și a viziunilor despre viitor, unde fiecare personaj secundar este obligat să aleagă o tabără, transformând o dispută de familie într-un război total care promite să schimbe status-quo-ul universului Marvel pentru totdeauna.