V for Victory

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, structura narativă care împletește fragilitatea traiului de zi cu zi cu iminența unei demascări fatale. V for Victory ne poartă în iarna aspră a anului 1944, într-o Londră hărțuită de rachetele lui Hitler, unde victoria pare la fel de epuizantă ca și războiul în sine. Reținem perspectiva inedită asupra moralității: Vee Sedge și protejatul ei, Noel, nu sunt eroii clasici ai rezistenței, ci supraviețuitori care au construit un castel din cărți de joc bazat pe minciuni și identități asumate. Merită menționat că ritmul cărții este dictat de acest suspans domestic — o simplă prezență în fața unei instanțe, ca martor, amenință să dărâme întreg eșafodajul lor de siguranță. Atmosfera te trimite cu gândul la Victory Girls (Lavender Road 6) de Helen Carey, prin modul în care capturează reziliența comunităților londoneze, deși spiritul caustic și umorul sec al lui Lissa Evans marchează o voce proprie, mult mai puțin sentimentală. În economia operei sale, acest roman rafinează temele explorate în Crooked Heart. Dacă în lucrarea anterioară am asistat la formarea acestui duo improbabil în timpul Blitz-ului, aici vedem maturizarea lor forțată. Lissa Evans demonstrează aceeași abilitate de a extrage poezie din sordid și comedie din tragedie, o semnătură stilistică pe care am regăsit-o și în prefața sa pentru My Turn to Make the Tea. Este o proză despre finaluri care nu aduc neapărat liniștea, ci o altă formă de confruntare cu adevărul.