Ugly Love

Ritmul lecturii în Ugly Love este unul alert, propulsat de o tensiune electrică ce se instalează încă de la primele pagini. Reținem aici o abordare viscerală a dinamicii de tip „friends-with-benefits”, unde barierele emoționale sunt ridicate strategic pentru a proteja traume nespuse. Credem că forța acestui roman rezidă în onestitatea cu care Colleen Hoover descrie prăbușirea regulilor autoimpuse în fața unei atracții care refuză să rămână superficială. Premisa este una clasică pentru literatura contemporană: Tate Collins și pilotul Miles Archer decid că timpul și trecutul lor nu permit o relație stabilă, așa că optează pentru un set de reguli stricte care să le protejeze intimitatea. Totuși, ceea ce începe ca un aranjament „seamless” se transformă rapid într-o explorare dureroasă a vulnerabilității. Stilul autoarei este direct, alternând între dorință și suferință, oferind cititorului o experiență de lectură intensă, centrată pe transformarea atracției brute în ceva mult mai „urât” și complicat: dragostea. Amintește de It Ends With Us prin modul în care Colleen Hoover nu se teme să atingă laturile dureroase ale iubirii, dar se diferențiază prin concentrarea aproape exclusivă pe chimia fizică și pe misterul trecutului protagonistului masculin. Față de alte lucrări ale sale, precum Verity, unde accentul cade pe suspansul psihologic, aici regăsim tema regăsirii de sine prin celălalt, o constantă și în Reminders of Him. Este o poveste despre inimi infiltrate și promisiuni încălcate, care demonstrează că, în universul lui Hoover, dragostea nu este niciodată simplă sau curată.