Two Riders Were Approaching

Septembrie 1970, Londra. Într-o cameră de hotel, flacăra unuia dintre cei mai electrizanți artiști ai secolului XX se stinge în condiții care, decenii mai târziu, continuă să alimenteze teorii ale conspirației și regrete amare. Găsim în Two Riders Were Approaching: The Life & Death of Jimi Hendrix nu doar o cronică a succesului, ci o explorare a misterului care a înconjurat dispariția lui Jimi, transformând o biografie muzicală într-o incursiune în inima întunecată a anilor '60. Suntem de părere că Mick Wall reușește să spargă tiparele biografiei clasice, oferind o structură caleidoscopică ce oglindește însăși natura psihedelică a muzicii lui Hendrix.

Apreciem modul în care autorul plasează ascensiunea lui „Jimmy”, chitaristul sărac din New York care îl idolatriza pe Bob Dylan, în contrast cu „Jimi”, zeul chitarei care îi făcea pe giganți precum Eric Clapton să se gândească la retragere. Cine a apreciat portretul din Jimi Hendrix de Hugh Fielder va găsi aici aceeași profunzime biografică, însă aplicată unui context mult mai visceral, unde drogurile, paranoia politică a erei Nixon și ecourile Războiului din Vietnam devin personaje secundare. Cartea nu se mulțumește să enumere concerte; ea analizează cum un tânăr de culoare a reușit să redefinească rockul „alb”, forțându-l chiar și pe Miles Davis să își reevalueze abordarea artistică.

În contextul operei sale, Mick Wall continuă linia portretelor monumentale începută cu When Giants Walked the Earth. Dacă în Rainbow in the Dark explora iconografia heavy metal, aici adoptă un ton narativ aproape novelistic, transformând faptele istorice într-o experiență cinematică. Este o călătorie prin „purple haze”, care ne arată că, dincolo de tehnica uluitoare de a cânta cu dinții, Hendrix a fost un vizionar care a ars scurt, dar orbitor.