Twice Born

Observăm în Twice Born o întoarcere viscerală către un Sarajevo care funcționează nu doar ca decor, ci ca un personaj rănit. Povestea începe cu un gest de reconciliere cu trecutul: Gemma își ia fiul adolescent, pe Pietro, și revine în orașul unde, în timpul efervescenței Olimpiadei din 1984, l-a cunoscut pe Diego, fotograful care avea să-i devină marea iubire. Margaret Mazzantini construiește o punte fragilă între nostalgia tinereții și brutalitatea unui dopoguerra recent, explorând modul în care traumele colective se împletesc cu cele individuale.

Stilul este dens, aproape tactil, oscilând între tandrețea unei relații materne complicate și asprimea amintirilor despre asediu. Cei care au parcurs Venuto al mondo de Margaret Mazzantini (versiunea originală în italiană) vor regăsi aici aceeași forță narativă care transformă suferința în poezie. Dacă în Don't Move, autoarea analiza o pasiune distructivă ce submina certitudinile unui bărbat de succes, în Twice Born ea extinde această analiză asupra maternității și a supraviețuirii. Merită menționat că, spre deosebire de explorările identitare mai scurte din antologiile de Rapporti umani e identità de Valeria Parrella, romanul de față oferă o imersiune totală, pe parcursul a peste 400 de pagini, într-o geografie a durerii și a regenerării.