Twelve

Înscriindu-se în categoria de ficțiune contemporană cu accente nihiliste, Twelve de Nick McDonell nu este, în ciuda vârstei protagoniștilor, un roman de formare. Mai degrabă, observăm o cronică a disoluției, în care structura clasică de „coming-of-age” este abandonată pentru că personajele sale nu au avut niciodată o copilărie de la care să pornească. Suntem de părere că forța narativă a cărții rezidă tocmai în privirea rece, aproape clinică, asupra unei elite de pe Upper East Side, lăsată să se autodistrugă în absența oricărei figuri de autoritate.

Urmărim parcursul lui White Mike, un tânăr care a abandonat studiile pentru a deveni furnizorul de stupefiante al propriilor colegi, într-un New York aflat la pragul dintre milenii. Între Crăciun și Revelionul anului 1999, orașul devine un decor pentru excese și izolare. Notăm cu interes cum autorul folosește spațiul locativ — vile de lux transformate în spații ale abandonului — pentru a sublinia contrastul dintre bogăția materială și vidul emoțional. Ritmul este alert, tăios, reflectând starea de agitație indusă de substanțele consumate de personaje.

Cei care au parcurs Beautiful Children de Charles Bock vor fi pregătiți pentru realismul brutal și pentru modul în care Nick McDonell explorează vulnerabilitatea tinerilor în medii urbane ostile. Dacă în An Expensive Education, autorul va explora ulterior corupția la nivel global și spionajul, aici el se concentrează pe o corupție mai intimă, cea a inocenței pierdute prematur. Remarcăm o maturitate surprinzătoare a scriiturii, care evită sentimentalismul în favoarea unei observații oneste despre o generație „lăsată acasă singură”, în timp ce părinții sunt ocupați cu afaceri în Bruxelles sau vacanțe în Bali.