True Story

Imaginați-vă un birou de redacție prestigios unde tăcerea e brusc întreruptă de prăbușirea unei cariere construite pe minciună, în timp ce, la mii de kilometri distanță, un bărbat își asumă numele celui distrus pentru a scăpa de spectrul execuției. Notăm cu interes cum True Story se deschide nu doar ca un caz de criminalitate, ci ca o oglindă deformată a identității. Michael Finkel se aseamănă izbitor cu Stephen Glass din The Fabulist; ambii sunt jurnaliști de elită care au sacrificat adevărul pe altarul unei narațiuni perfecte, însă acolo unde Glass se oprește la ficțiune, Finkel se trezește față în față cu un monstru real care i-a „împrumutat” viața.

Reținem că această lucrare se află pe același raft cu Blood Will Out de Walter Kirn, dar cu un accent pe dualitatea dintre cel care scrie și cel care minte. În timp ce Kirn explorează relația cu un impostor social, Finkel plonjează într-o simbioză periculoasă cu Christian Longo, un bărbat acuzat de uciderea soției și a celor trei copii. Credem că forța cărții rezidă în întrebarea care bântuie fiecare pagină: cine pe cine manipulează? Finkel, căutând cu disperare o cale de a-și spăla păcatele profesionale prin acest subiect „bombă”, devine singurul confident al unui sociopat care refuză să vorbească cu oricine altcineva.

Raportat la opera sa ulterioară, cum este The Stranger in the Woods, observăm că Michael Finkel rămâne fascinat de indivizii care trăiesc la marginea normelor sociale și de psihologia izolării. Dacă în alte lucrări el analizează singurătatea asumată, aici explorează izolarea morală a unui om care și-a pierdut integritatea, oferind un roman polițist non-ficțiune cu un ritm alert și un ton de o onestitate brutală, aproape confesivă.