Trolls

Ce se ascunde în umbra de nepătruns a pădurilor nordice atunci când miturile devin realitate biologică? Remarcăm imediat tensiunea pe care Stefan Spjut o construiește în Trolls. Nu este doar un roman polițist. Este o incursiune brutală în folclorul transformat în coșmar. Un lup de dimensiuni anormale evadează. Un lider de cult periculos dispare din psihiatrie. O femeie izolată este smulsă din exilul autoimpus. Observăm cum firele narative se strâng violent în jurul lui Susso Myrén. Ea cunoaște adevărul despre creaturile care trăiesc la granița dintre uman și animal. Atmosfera te trimite cu gândul la Shapeshifters, deși maturitatea scriiturii și mizele psihologice mult mai sumbre marchează aici o voce proprie, mult mai tăioasă. Apreciem modul în care autorul refuză clișeele fantastice. El alege în schimb un realism visceral. Pădurea nu este un decor. Este o entitate ostilă. Ritmul este alert. Propozițiile sunt scurte, ca niște respirații tăiate de frică. Simțim cum natura însăși conspiră împotriva rațiunii umane. Este un horror scandinav care recuperează forța brută a legendelor vechi. Totul este tactil, rece și imprevizibil. Nu există scăpare ușoară din acest univers unde umbrele au greutate fizică.