Trio

În timp ce lumea de afară este zguduită de revolte în Paris și de ecourile sângeroase ale asasinatelor politice din America, în însoritul Brighton al anului 1968, trei destine se intersectează pe platoul de filmare al unei pelicule ce pare să ignore haosul global. Observăm cum William Boyd construiește în Trio o structură narativă elegantă, unde „spectacolul trebuie să continue” devine nu doar un dicton profesional, ci o mască fragilă pentru crize identitare profunde. Elfrida, o romancieră care își îneacă blocajul creativ în vodcă, Talbot, un producător care ascunde o existență paralelă într-un apartament secret, și Anny, o actriță prinsă în vizorul CIA, formează un triunghi al vulnerabilității sub strălucirea aparentă a anilor '60. Atmosfera te trimite cu gândul la Blood's A Rover, de James Ellroy, prin ancorarea într-un 1968 turbulent, deși umorul fin și melancolia discretă a lui Boyd marchează o voce proprie, mult mai puțin violentă și mai aplecată spre fragilitatea umană. Această explorare a „vieților multiple” nu este nouă pentru autor; dacă în The Romantic urmăream un singur om trecând prin nenumărate transformări de-a lungul secolelor, aici Boyd fragmentează experiența umană în trei perspective simultane. Rezultatul este un roman polițist de moravuri, unde tensiunea nu vine din surse externe, ci din presiunea insuportabilă a secretelor care amenință să iasă la suprafață. Apreciem modul în care autorul transformă haosul unei producții cinematografice într-o metaforă pentru încercările noastre de a ne regiza propriile vieți în perioade de criză.