Treason's Harbour: Aubrey-Maturin

La suprafață, Treason's Harbour pare a fi încă o cronică a aventurilor maritime din timpul Războaielor Napoleoniene, însă cititorul descoperă rapid un labirint de spionaj și trădare care depășește granițele punții unei nave. În acest al nouălea volum al seriei Aubrey-Maturin, centrul de greutate se mută de pe tunurile căpitanului Jack Aubrey pe perspicacitatea tăcută a lui Stephen Maturin. Găsim în această carte o atmosferă sufocantă în porturile Maltei, unde saloanele elegante ascund agenți francezi, iar rețeaua de informații britanică pare să se prăbușească din interior. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în contrastul dintre pregătirile tehnice pentru reparația navei și războiul invizibil al inteligenței, purtat în apele infestate de pirați ale Mării Roșii. Stilul are ceva din proza lui Julian Stockwin din Treachery, fără să fie o imitație — acolo unde Stockwin se concentrează pe lupta pentru onoare a unui căpitan căzut în dizgrație, Patrick O'Brian preferă o densitate psihologică și o precizie a detaliului istoric care transformă spionajul într-o formă de artă. Față de volumele anterioare, precum HMS Surprise sau Post Captain, unde accentul cădea pe ascensiunea ierarhică și bătăliile navale clasice, aici autorul explorează vulnerabilitatea sistemului militar în fața sabotajului. Este o lucrare care demonstrează de ce O'Brian este considerat un maestru: reușește să mențină ritmul cinematic al unei misiuni periculoase în timp ce construiește un portret fidel al unei epoci în care informația era la fel de letală ca o salvă de tun.