Tooth and Claw: DCI Mark Lapslie

Traducerea din limba engleză ne aduce o proză tăioasă, care păstrează ritmul alert al dialogului polițist britanic, deși nuanțele senzoriale ale sinesteziei protagonistului sunt o provocare pentru orice limbă. Observăm o tensiune insuportabilă. Zece victime. Zece metode de execuție diferite. Carl Whittley nu este un criminal obișnuit; este un artist al atrocității fără motiv. În Tooth and Claw, miza nu este doar prinderea unui ucigaș, ci supraviețuirea detectivului Mark Lapslie. Imaginați-vă tensiunea din Scream, mutată într-un decor de asediu personal, unde fiecare sunet poate declanșa o criză senzorială pentru protagonist. Lapslie trăiește într-o lume în care simțurile îi sunt amestecate, o condiție care l-a izolat de familie și colegi. Superiorii îl vor pensionat. Criminalul îl vrea mort. Nigel McCrery folosește experiența sa reală din poliție pentru a construi o procedură veridică, dar o condimentează cu elemente de groază psihologică. Dacă în Core of Evil am descoperit vulnerabilitatea lui Lapslie, aici vedem cum această vulnerabilitate devine ținta principală. Stilul este telegrafic, aproape cinematografic, reflectând experiența autorului în televiziune. Nu există timpi morți. Doar o vânătoare contra cronometru în care urmăritorul învață regulile din mers. Recomandăm acest roman polițist pentru modul în care deconstruiește figura detectivului infailibil, înlocuind-o cu un om hărțuit de propria minte și de un inamic imprevizibil.