Scream: DCI Mark Lapslie

Durerea are un sunet, iar pentru detectivul Mark Lapslie, acest sunet are un gust insuportabil. Miza este viscerală: un ucigaș sadic îl vizează direct, transformând afecțiunea sa neurologică într-un instrument de tortură psihologică. Reținem cruzimea unui scenariu în care o femeie țipă de douăzeci și șapte de ori până la moarte, iar înregistrarea ajunge în căsuța de e-mail a detectivului ca o invitație la un joc macabru. Tensiunea crește exponențial când sursa mesajului este localizată chiar în spitalul unde Lapslie se tratează pentru sinestezie, locul unde lucrează și partenera sa de viață. Ritmul narativ amintește de Mark Griffin, prin ferocitatea crimelor, dar structura este definită de perspectiva senzorială unică a protagonistului, care percepe lumea într-un mod distorsionat și dureros. Merită menționat că Nigel McCrery folosește aici aceeași precizie chirurgicală în detaliile medico-legale care l-a consacrat în producțiile Silent Witness. Dacă în Core of Evil am descoperit originea condiției lui Lapslie, în Scream autorul împinge limitele rezilienței acestuia, punându-i în pericol nu doar cariera, ci și singura conexiune emoțională stabilă. Recomandăm acest volum pentru modul în care reușește să transforme un handicap senzorial într-un element de suspans pur, într-o cursă contra cronometru unde fiecare sunet poate fi fatal.