Too Hard to Forget

Ne imaginăm prima scenă: Peggy Clarkson pășind hotărâtă pe terenul de antrenament, locul unde Elliott Brooks și-a construit un regat al disciplinei și al controlului. După trei ani de absență, ea nu se întoarce ca o fostă iubită nostalgică, ci ca o femeie care vrea să recupereze puterea pierdută. Reținem imediat contrastul dintre lumea ordonată a fotbalului american și haosul emoțional pe care prezența lui Peggy îl declanșează. Subliniem că, spre deosebire de volumele anterioare, aici miza este una de reparație morală și emoțională. Stilul are ceva din proza lui Alyssa Rose Ivy din The Clayton Falls Series, fără să fie o imitație — Tessa Bailey păstrează acea atmosferă de oraș universitar american, dar injectează un limbaj mult mai senzual și o tensiune sexuală mai densă. Dacă în Too Wild to Tame am explorat dinamica opusurilor care se atrag, în Too Hard to Forget suntem martorii unei confruntări între doi oameni care se cunosc prea bine. Observăm cum autoarea continuă tema familiei Clarkson, dar mută accentul de pe descoperirea celuilalt pe procesul de iertare de sine. Ritmul este susținut de dialogurile ascuțite, specifice stilului care a consacrat-o pe Tessa Bailey, transformând o simplă poveste de dragoste într-un joc de strategie unde miza este vulnerabilitatea absolută.