Tokyo Noir

O țigară cu aromă de cuișoare aprinsă în penumbra unei metropole care nu doarme niciodată marchează revenirea lui Jake Adelstein într-un peisaj urban schimbat radical. Nu mai suntem în redacția Yomiuri Shimbun, ci într-o lume în care criza economică a șters liniile dintre legalitate și lumea subterană. Tokyo Noir debutează cu o senzație de vulnerabilitate: deși temutul Tadamasa Goto a fost exilat din yakuza, liniștea este doar o iluzie. Adelstein ne poartă prin birouri corporatiste și săli de pachinko, unde investigațiile sale de „due-diligence” scot la iveală adevăruri pe care elitele Japoniei le-ar dori îngropate sub straturi groase de birocrație. Observăm cum autorul își rafinează stilul de observator participant, transformând datele seci despre corporația TEPCO și neglijențele care au dus la tragedia de la Fukushima într-un puzzle polițist tensionat. Ca și Tokyo Vice de Jake Adelstein, această biografie transformă documentele în narațiune, oferind o perspectivă cinică asupra corupției guvernamentale care, uneori, face ca metodele gangsterilor să pară aproape filantropice. Dacă în Tales of the Metropolis - Kaiki de Rampo Edogawa Tokyo este un loc al misterelor supranaturale, la Adelstein orașul devine un organism viu, măcinat de interese financiare și crime în guler alb. Stilul este alert, specific jurnalismului de tip „gonzo”, însă infuzat cu o maturitate pe care doar anii de supraviețuire în proximitatea clanurilor yakuza o pot aduce. Nu este doar o cronică a crimei, ci un studiu despre cum o societate modernă își gestionează umbrele. Merită menționat că această continuare reușește să mențină tensiunea predecesorului său, oferind în același timp un context social mult mai vast, de la dramele imigranților coreeni până la eșecurile sistemice ale statului japonez.