Time of Our Singing: Picador Paper

Înscriindu-se în genul ficțiunii istorice cu o deschidere enciclopedică, The Time of our Singing subversează convențiile cronicii de familie prin transformarea muzicii dintr-un fundal sonor într-un veritabil fundament ontologic. Suntem de părere că Richard Powers nu scrie doar o poveste despre rasă în America postbelică, ci un tratat narativ despre posibilitatea de a transcende timpul și identitatea prin artă. Totul începe în 1939, sub cerul Washingtonului, unde un fizician evreu german și o voce de aur din Philadelphia decid să ignore barierele rasiale ale epocii, pariind pe o educație clădită exclusiv pe armonie. Notăm cu interes cum această utopie domestică se fragmentează pe măsură ce copiii lor, Jonah, Joseph și Ruth, sunt absorbiți de forța gravitațională a realității sociale. Stilul are ceva din proza lui Alwyn Dow din The Saga of Doubtful Sound, fără să fie o imitație — acolo unde Dow folosește jazz-ul ca vehicul pentru politica socială, Powers utilizează rigoarea muzicii clasice pentru a diseca mecanismele memoriei și ale apartenenței. Subliniem modul în care această lucrare se raportează la opera anterioară a autorului: dacă în Plowing the Dark el explora limitele imaginației tehnologice, aici se întoarce către rădăcinile umane, păstrând însă aceeași fascinație pentru structuri complexe și idei mari. Este un roman polifonic, în care fiecare personaj poartă povara unei moșteniri duble, într-o lume care refuză nuanțele.