Timbuktu: A Novel

Observăm încă de la primele pagini o imagine de o tristețe luminoasă: Mr Bones, un câine cu o intuiție aproape umană, veghează asupra stăpânului său, Willy G. Christmas, un poet rătăcit care își simte sfârșitul aproape. Willy, fiu al unor refugiați polonezi, nu este doar un om al străzii, ci un „sfânt” autoproclamat al Brooklyn-ului, a cărui ultimă dorință este să-și pună câinele la adăpost înainte de a trece în „Timbuktu” — acel tărâm incert unde sufletele se odihnesc. Ne-a atras atenția modul în care Paul Auster reușește să evite sentimentalismul facil, alegând în schimb o perspectivă canină care chestionează însăși natura iubirii și a loialității. La intersecția dintre Moon Palace și Snook Alone, această lucrare combină lirismul căutării identitare cu devotamentul pur al unui animal care încearcă să înțeleagă regulile arbitrare ale lumii oamenilor. Dacă în Brooklyn Follies autorul explora intersecția destinelor într-o Americă a eșecurilor și speranțelor, în Timbuktu el restrânge cadrul la o singură relație fundamentală, oferind o meditație asupra finitudinii. Ritmul este domol, purtându-ne prin peisajul american spre Baltimore, într-o atmosferă ce amintește de patosul discret al filmelor noir. Merită menționat că, deși este un roman scurt, precizia limbajului reușește să captureze atât ridicolul consumerismului, cât și profunzimea dilemelor ontologice ale unui om care nu mai are nimic de pierdut în afară de prietenul său patruped.