Till We Meet Again

Ne-a atras atenția modul în care Till We Meet Again explorează mecanismele memoriei și ale loialității, amintind de Best Friends Forever de Shannon Hollinger prin premisa unei legături de nezdruncinat din copilărie, marcată de un act de violență. Totuși, Lesley Pearse se diferențiază printr-o abordare mult mai așezată, de saga emoțională, transformând un caz de crimă într-o radiografie a destinelor feminine frânte de timp. Suntem de părere că forța acestui text rezidă în contrastul dintre brutalitatea faptei — Susan intră într-un cabinet medical și ucide doi oameni cu sânge rece — și fragilitatea relației care se reconstruiește între ea și Beth, avocata sa, după aproape trei decenii de tăcere. În contextul operei sale, romanul continuă explorarea secretelor de familie și a consecințelor trecutului, teme recurente în The Girl with the Suitcase sau Deception, dar aici miza este mult mai intimă. Stilul este unul contemplativ, Pearse alegând să nu se grăbească spre un deznodământ facil, ci să disece motivele psihologice din spatele tăcerii suspectei. Ritmul este constant, susținut de alternanța între rigoarea procedurilor juridice din prezent și nostalgia melancolică a anilor de formare. Este o lectură despre povara recunoștinței și despre imposibilitatea de a găsi un final fericit atunci când adevărul este prea greu de purtat.