Three Men in a Boat

Observăm în Three Men in a Boat un moment de cotitură în literatura britanică, unde intenția autorului de a scrie un ghid geografic riguros a fost învinsă de propriul său spirit ludic. Poziționată în contextul operei lui Jerome K. Jerome, această scriere rafinează vocea contemplativă și autoironică pe care o întâlnim și în Idle Thoughts of an Idle Fellow, transformând o simplă plimbare pe Tamisa într-o meditație asupra condiției umane și a micilor absurdități cotidiene. Suntem de părere că farmecul rezistă tocmai prin acest contrast între peisajele idilice dintre Kingston și Oxford și peripețiile prozaice ale personajelor J., George și Harris. Stilul are ceva din proza lui Douglas Adams în The Hitchhiker's Guide To The Galaxy, fără să fie o imitație — în locul spațiului cosmic, avem malurile Tamisei, iar în locul tehnologiei avansate, avem un banjoul și un munte de bagaje, însă ambele volume partajează acea observație fină a absurdului birocratic și a inepțiilor sociale. Digresiunile, cum este celebra scenă a unchiului Podger încercând să agațe un tablou, funcționează ca niște viniete independente care dau ritm lecturii. Deși Jerome a explorat ulterior și registre mai întunecate, așa cum vedem în After-Supper Ghost Stories, în acest volum el rămâne fidel unei vivacități incurabile. Experiența lecturii este una așezată, marcată de un ton evocativ care ne transportă într-o epocă victoriană în care „suprasolicitarea” se vindeca cu o barcă închiriată și multă voie bună.