There Was a Time

Observăm în There Was a Time o voce narativă a cărei autoritate nu vine din artificii literare, ci din memoria vie a celui care a pășit pe puntea unui distrugător în apele Oceanului Indian. Frank White nu scrie doar un roman istoric despre Al Doilea Război Mondial; el reconstruiește, cu o precizie uluitoare și un ton contemplativ, textura fragilă a existenței cotidiene din vara anului 1940. Într-un sat din Lincolnshire, în timp ce cerul este brăzdat de avioanele RAF în Bătălia pentru Britanie, viața comunității pulsează între pub, biserică și conacul local, sub umbra unei invazii iminente.

Structura romanului este una corală, refuzând un protagonist unic în favoarea unui portret colectiv. Găsim aici o mamă singură care se luptă cu lipsurile, un voluntar marcat de ororile bombelor și inocența unui băiat care livrează ziare, toate aceste fire fiind țesute cu o onestitate brutală și, uneori, cu un umor nesperat. Atmosfera te trimite cu gândul la The Castle on the Hill de Elizabeth Goudge, deși perspectiva lui White este mult mai ancorată în realitatea aspră a supraviețuirii, lipsită de idilismul gratuit.

Această operă ocupă un loc aparte în bibliografia autorului. Dacă lucrările sale tehnice sau biografice, precum cele despre mecanica fluidelor sau cariera lui Ronnie James Dio, demonstrează o rigoare a observației, There Was a Time reprezintă o sinteză emoțională a experienței sale de viață. Este, probabil, una dintre ultimele mărturii de ficțiune scrise de un participant direct la conflict, oferind o perspectivă asupra Marii Britanii care depășește clișeele eroice pentru a atinge umanitatea profundă a celor care au rămas în urmă să păzească normalitatea.