The Undertaking

Proza lui Audrey Magee se remarcă printr-o economie de mijloace aproape chirurgicală, un stil tăios și precis care refuză să ofere cititorului confortul compasiunii facile. În The Undertaking, limbajul este dezbrăcat de orice înflorituri, imitând parcă asprimea iernii rusești și răceala calculată a ambiției sociale din inima Reich-ului. Ne-a atras atenția modul în care autoarea construiește tensiunea nu prin descrieri ample, ci prin tăceri și prin ceea ce rămâne nespus între rânduri. Structura romanului, care pendulează între Peter Faber, un soldat aflat în pragul dezastrului la Stalingrad, și soția sa, Katharina, care urcă în ierarhia nazistă la Berlin, creează un contrast devastator între brutalitatea fizică a frontului și corupția morală a vieții civile.

Atmosfera te trimite cu gândul la Homecoming, de Bernhard Schlink, prin modul în care analizează urmele lăsate de război asupra psihicului german, deși The Undertaking se distinge printr-o perspectivă mult mai imediată și mai crudă asupra prezentului istoric. Dacă în Die Kolonie autoarea explorează teme legate de limbaj și identitate culturală, în acest debut ea se apleacă asupra „oamenilor mici” care devin rotițe în mecanismul unei distrugeri imense. Este o explorare onestă a lăcomiei și a vidului etic, unde căsătoria prin procură a celor doi protagoniști devine un simbol pentru o uniune bazată pe interes, nu pe afecțiune. Considerăm că forța acestui roman rezidă tocmai în refuzul de a judeca explicit personajele, lăsând faptele lor să vorbească despre natura umană în condiții de presiune extremă.