The True Deceiver

În genul ficțiunii contemporane, puține voci reușesc să subverseze așteptările cititorului cu atâta precizie precum o face Tove Jansson în acest roman. Dacă în alte scrieri autoarea explorează lumina și căldura relațiilor umane, în The True Deceiver asistăm la o disecție rece a onestității și a manipulării. Suntem de părere că această operă reprezintă un punct de cotitură în bibliografia sa pentru adulți, îndepărtându-se de seninătatea din The Summer Book pentru a plonja într-un studiu psihologic despre modul în care ne construim și ne apărăm iluziile. Atmosfera este una de izolare cvasi-absolută: un sat nordic acoperit de troiene, unde singura activitate este schimbul de povești. Notăm cu interes contrastul dintre cele două figuri centrale. Katri Kling, o femeie care respinge „minciunile albe” necesare conviețuirii sociale, decide să preia controlul asupra vieții lui Anna Aemelin, o ilustratoare retrasă. Ritmul lecturii este dictat de această tensiune mocnită, o luptă de idei care se ascute pe măsură ce zăpada se topește. Din punct de vedere stilistic, proza este de o acuratețe chirurgicală, evitând orice exces sentimental. Romanul amintește de The Liar de Martin Hansen prin atmosfera de singurătate spirituală și izolarea geografică a unei comunități captive în gheață, dar se diferențiază prin natura prădătoare a interacțiunii dintre cele două femei. Spre deosebire de explorările ludice din seria Moomin sau de melancolia blândă din The Summer Book, The True Deceiver ne confruntă cu o întrebare inconfortabilă: este oare onestitatea absolută o formă de cruzime? Este o lectură densă, în care tăcerile dintre personaje cântăresc la fel de mult ca dialogul.