The Trio

Există lecturi care nu se parcurg prin prisma evenimentelor, ci prin textura atmosferei pe care o lasă în urmă, ca o după-amiază lungă de vară care refuză să se încheie. Subliniem faptul că The Trio aparține acestui registru contemplativ, fiind un debut care reușește să surprindă fragilitatea relațiilor umane sub presiunea timpului și a diferențelor sociale. Încă de la primele pagini, simțim acea melancolie specifică spațiului scandinav, unde lumina verii în Stockholm devine fundalul unei intimități complicate între trei tineri: Hugo, un intrus în lumea opulenței, Thora, moștenitoarea unei averi vechi, și August, artistul visător. Putem afirma că forța romanului rezidă în structura sa duală. Johanna Hedman ne poartă între prezentul sobru al lui Hugo în New York și amintirile sale vibrante, declanșate de apariția unei tinere care poartă trăsăturile foștilor săi prieteni. Această alternanță între „ceea ce a fost” și „ceea ce ar fi putut fi” oferă cărții un ritm interior așezat, aproape hipnotic. Stilul are ceva din proza lui Simon Van Booy din Everything Beautiful Began After, fără să fie o imitație — acolo unde Van Booy folosește ruinele Atenei pentru a vorbi despre pierdere, Hedman folosește geografia afectivă a Stockholmului pentru a explora modul în care oamenii pe care îi iubim rămân parte din noi, chiar și după ce devin străini. Este un roman despre maturizare, dar și despre conștientizarea faptului că tinerețea este singura perioadă în care granițele dintre sine și celălalt par, pentru o clipă, permeabile.