The Trap

Ritmul romanului The Trap este unul deliberat și stratificat, o construcție care se bazează mai puțin pe viteză brută și mai mult pe o tensiune psihologică ce se acumulează insidios. Ne-a atras atenția modul în care Catherine Ryan Howard transformă un scenariu de coșmar cotidian — tânăra care acceptă o cursă de la un străin pe un drum pustiu — într-o vânătoare inversată, unde victima devine momeală. Merită menționat că această lucrare este inspirată de cazuri reale de dispariții nerezolvate, ceea ce conferă textului o greutate etică și o melancolie aparte.

Putem afirma că stilul autoarei rămâne fidel preciziei chirurgicale demonstrate în The Nothing Man sau Rewind, unde mecanismul suspansului este dublat de o explorare a traumei celor rămași în urmă. The Trap amintește de The Girls Who Disappeared prin atmosfera apăsătoare a disparițiilor inexplicabile care bântuie o comunitate, dar se diferențiază prin perspectiva protagonistului: aici nu avem doar o căutare a adevărului, ci o provocare activă a răului. Această abordare amintește și de I Lie in Wait, unde sora victimei revine la locul faptei, însă Howard reușește să răstoarne așteptările cititorului printr-o schimbare de perspectivă radicală la jumătatea narațiunii, un procedeu de tip „misdirection” pe care autoarea l-a perfecționat în cariera sa. Rezultatul este un studiu asupra fricii și a curajului disperat, scris cu o eleganță sobră.