The Thirteenth Tale

Ca și The Secret Keeper de Kate Morton, acest roman explorează modul în care istoria unei familii poate bântui prezentul, însă The Thirteenth Tale o face dintr-o perspectivă mult mai ancorată în tradiția clasică a literaturii gotice englezești. Notăm cu interes felul în care Diane Setterfield construiește un labirint narativ în care granița dintre biografie și mitologie personală devine aproape invizibilă. Premisa este una de o eleganță sobră: Margaret Lea, o tânără marcată de propriile secrete de familie, este invitată la conacul unei scriitoare legendare, Vida Winter, pentru a scrie, în sfârșit, versiunea adevărată a vieții acesteia. Ceea ce urmează este o scufundare într-un trecut populat de gemene sălbatice, guvernante enigmatice și un conac ce pare să respire odată cu personajele sale. Stilul este unul contemplativ și bogat, amintind de structurile complexe pe care autoarea le-a explorat ulterior în Bellman & Black, unde atmosfera victoriană și moartea sunt teme centrale. Dacă în lucrările sale academice Setterfield s-a aplecat asupra structurilor autobiografice, aici ea pune în practică acea teorie, transformând actul scrierii unei vieți într-un proces detectivistic. Subliniem ritmul așezat, aproape hipnotic, care permite cititorului să asimileze detaliile senzoriale ale domeniului Angelfield. Este o experiență de lectură care celebrează puterea poveștilor de a vindeca sau de a distruge, oferind o densitate emoțională pe care o regăsim și în The Ghost Writer de John Harwood, dar cu o tentă mult mai pronunțată de mister literar clasic.