The Singapore Grip

Citind această ediție în limba engleză, pătrundem într-un univers unde nuanțele limbajului colonial și jargonul comercial al vremii sunt esențiale pentru a înțelege distanța dintre stăpâni și supuși. Traducerea unui astfel de text ar risca să piardă din ritmul specific al dialogurilor de salon și din ironia fină, aproape imperceptibilă, cu care J.G. Farrell își taxează personajele. Notăm cu interes felul în care autorul transformă Singaporele anului 1939 dintr-un avanpost prosper într-o scenă a absurdului iminent. În timp ce Walter Blackett se concentrează pe profitul din comerțul cu cauciuc și pe organizarea petrecerilor de tenis, lumea sa se clatină sub amenințarea invaziei. Ne-a atras atenția structura monumentală a romanului, care reușește să fie simultan o cronică de război și o satiră socială tăioasă. Putem afirma că această operă reprezintă punctul culminant al preocupărilor lui Farrell față de declinul imperialismului. Dacă în Troubles am explorat atmosfera dezolantă a unui hotel irlandez în 1919, iar în The Siege of Krishnapur am asistat la asediul brutal din India anului 1857, aici suntem martorii unui „grip” (o strânsoare) care este deopotrivă economică, politică și fatală. Forța narativă a lui Meira Chand în explorarea istoriei asiatice se regăsește aici, combinată cu o sensibilitate critică ce amintește de marii maeștri ai romanului modern, dar cu un glas propriu, marcat de un umor melancolic. Farrell nu scrie doar despre o cădere militară, ci despre orbirea unei clase sociale care refuză să vadă prăpastia de la picioarele sale, oferindu-ne o experiență de lectură densă, dar surprinzător de amuzantă prin absurdul situațiilor descrise.