The Samaritan

Ne-a atras atenția încă de la primele pagini vocea calculată a lui Carter Blake, un personaj care operează la granița dintre lege și supraviețuire. Tensiunea este palpabilă. O femeie găsită mutilată. Un mod de operare care se repetă de zece ani. Criminalul, supranumit ironic „Samariteanul”, a rămas invizibil până acum. Poliția din Los Angeles este în impas. Apreciem modul în care Mason Cross construiește vânătoarea: nu este doar o cursă contra cronometru, ci un joc de oglinzi între urmăritor și urmărit. Subliniem faptul că Blake nu este un detectiv obișnuit; este un specialist în găsirea celor care nu vor să fie găsiți, un om fără identitate reală. Ritmul narativ amintește de The Killing Season, dar structura este mult mai personală, forțându-l pe protagonist să-și confrunte propriul trecut în timp ce vânează un sadic. Comparativ cu dinamica din Chasing Darkness de Danielle Girard, unde trecutul revine sub formă de traume personale, aici confruntarea este una de abilități pure și instincte de vânător. Dacă în primul volum am descoperit eficiența sa, în The Samaritan vedem vulnerabilitatea unui om care împărtășește prea multe trăsături comune cu monstrul pe care îl urmărește. Este un roman polițist alert, unde fiecare secundă contează și nicio pistă nu este sigură.