The President's Hat

Proza lui Antoine Laurain posedă acea eleganță ludică și ușurință aparentă care transformă cotidianul într-o fabulă modernă plină de tâlc. Considerăm că forța acestui roman nu rezidă doar în intriga sa ingenioasă, ci în felul în care autorul capturează spiritul unei epoci — Franța anilor '80 — printr-un obiect aparent banal. Povestea începe în atmosfera unei braserii pariziene unde Daniel Mercier, un contabil obișnuit, intră în posesia pălăriei uitate a președintelui François Mitterrand. Din acest moment, textul capătă un ritm de „roller-coaster”, purtând cititorul printr-o galerie bogată de personaje ale căror destine sunt deviate subtil de acest accesoriu vestimentar.

Merită menționat că The President's Hat păstrează umorul fin și observația socială ascuțită pe care le-am întâlnit și în Smoking Kills, însă aici tonul este mai solar, mai plin de speranță. Spre deosebire de explorările mai întunecate ale dorințelor umane din A Clean Pair of Hands, de Oscar Reynard, lucrarea de față rămâne fidelă unei filozofii a hazardului binevoitor. Atmosfera te trimite cu gândul la The Red Notebook, deși structura episodică a acestei cărți, întinsă pe parcursul a doi ani, îi conferă o dinamică proprie, aproape cinematografică.

Credem că farmecul acestei scrieri vine din capacitatea lui Laurain de a echilibra satira politică cu o căldură umană autentică. Nu este nevoie de o cunoaștere profundă a istoriei franceze pentru a aprecia felul în care autorul orchestrează succesul și transformarea personajelor sale. Este o lectură fluidă, în care limba engleză păstrează, prin traducerea semnată de Emily Boyce, Jane Aitken și Louise Rogers Lalaurie, parfumul inconfundabil al „vie en rose” pariziene.