The Only Monster

Observăm în The Only Monster o abordare plină de umor și sensibilitate asupra unui subiect delicat pentru mulți micuți: statutul de copil singur la părinți. Ilustratorul Brendan Kearney reușește să transforme ceea ce ar fi putut fi o temă serioasă într-o aventură vizuală vibrantă. Stilul său artistic este bogat în detalii jucăușe — de la monștri care își aranjează intenționat coafurile dezordonate pentru poza de grup, până la mici detalii amuzante precum mucii atârnați ostentativ din nas pentru „fotografia perfectă”. Această estetică detaliată invită copiii să revină asupra paginilor pentru a descoperi noi elemente ascunse în universul școlii de monștri.

Ne-a atras atenția modul în care Matt Coyne folosește experiența sa de tată și umorul care l-a consacrat pe blogul „Man vs Baby” pentru a construi o narațiune caldă. Premisa este simplă: în ziua fotografiei școlare, o mică protagonistă realizează că este singura fără frați sau surori. Tranziția de la sentimentul de izolare la cel de acceptare este facilitată de tatăl ei, care îi explică faptul că mărimea unei familii se măsoară în iubire, nu în numărul de persoane. Ritmul este vioi, alternând între momentele comice de la școală și dialogul emoționant de acasă.

Părinții care au citit cu plăcere Sometimes Just One Is Just Right de Gayle Byrne vor aprecia și această carte pentru modul onest în care validează sentimentele copilului, oferind în același timp o perspectivă optimistă. Spre deosebire de alte titluri despre monștri care se concentrează pe frica de întuneric, precum Letters to a Monster, volumul de față folosește creaturile fantastice doar ca un vehicul pentru a discuta despre diversitatea structurilor familiale moderne.