The Next Always

Ne-a atras atenția modul în care The Next Always reușește să transforme procesul de renovare a unei clădiri istorice într-o metaforă pentru reconstrucția emoțională. Ritmul narativ amintește de stilul cald din The Hotel on Mulberry Bay de Melissa Hill, unde un hotel de familie devine punctul central al comunității, dar structura propusă de Nora Roberts este mult mai ancorată în dinamica masculină a celor trei frați Montgomery. În timp ce în The Hotel on Mulberry Bay accentul cade pe relația dintre surori, aici asistăm la efortul colectiv al lui Beckett, Ryder și Owen, ghidați de o mamă excentrică, de a reda strălucirea unui han vechi despre care se spune că ar fi bântuit.

Remarcăm finețea cu care autoarea explorează tropul „friends-to-lovers”. Beckett, arhitectul metodic, o privește de la distanță pe Clare Brewster de ani de zile. Ea nu este doar „fata din vecini”, ci o femeie care și-a reconstruit viața după pierderea soțului, împărțindu-și timpul între cei trei fii și librăria orașului. Spre deosebire de thrillerele tensionate ale autoarei, precum Mind Games sau The Final Target, unde pericolul este iminent, The Next Always oferă o experiență de lectură reconfortantă, axată pe detalii domestice și pe curajul de a accepta o a doua șansă la fericire. Apreciem realismul cu care sunt descrise provocările unei mame singure, transformând momentele furate de intimitate dintre ea și Beckett într-o aventură a vulnerabilității. Este un început de serie care promite aceeași constanță a calității cu care ne-a obișnuit Nora Roberts în întreaga sa carieră prodigioasă.