The Mischief Makers

Simțim, încă de la primele pagini, o melancolie discretă și o atenție deosebită pentru texturile trecutului, elemente care au devenit semnătura literară a autoarei Elisabeth Gifford. În The Mischief Makers, suntem invitați într-un spațiu unde granița dintre realitatea istorică și ecourile personale devine fluidă. Considerăm că forța acestui roman rezidă în capacitatea autoarei de a reconstrui fragmente de viață uitate, o temă centrală pe care am întâlnit-o și în A Woman Made of Snow, unde misterul familial se împletea cu sălbăticia peisajului scoțian.

Apreciem modul în care proza lui Gifford reușește să ancoreze emoția în detalii concrete de epocă, amintind de rigoarea narativă din The Good Doctor of Warsaw, însă aici tonul este unul mult mai contemplativ. Atmosfera te trimite cu gândul la Daphne de Justine Picardie, prin felul în care trecutul pare să bântuie prezentul personajelor, deși Elisabeth Gifford își marchează propria voce printr-o simplitate a frazării care lasă loc tăcerilor să vorbească. Față de dramatismul insular din The Lost Lights of St Kilda, noul roman propune o structură mai intimă, axată pe micile gesturi și decizii care modelează destine pe termen lung. Este o experiență de lectură care nu grăbește deznodământul, ci preferă să zăbovească asupra procesului de descoperire a propriei identități în oglinda generațiilor anterioare.