The Midnight Feast

La prima vedere, The Midnight Feast pare a fi cronica unei reuniuni idilice într-un cadru de lux, însă cititorul descoperă rapid o arhitectură a vinovăției și a secretelor care refuză să rămână îngropate. Notăm cu interes modul în care Lucy Foley reușește să transforme un eveniment social strălucitor într-un spațiu al claustrofobiei psihologice, o temă recurentă în opera sa. Pe același raft cu Death at the Dinner Party de Emma Davies, această lucrare se distinge prin atmosfera sa mult mai întunecată și prin modul în care peisajul devine el însuși un personaj activ, nu doar un simplu decor pentru crimă. Reținem că, spre deosebire de dinamica urbană din The Paris Apartment sau izolarea insulară din The Guest List, aici tensiunea este construită pe contrastul dintre modernitatea ostentativă a locației și legendele vechi care bântuie împrejurimile. Merită menționat că experiența autoarei în scrierea unor noi perspective asupra lui Jane Marple în Marple: Twelve New Stories se reflectă în precizia cu care sunt distribuite indiciile. Structura narativă este una deliberată, în care ritmul contemplativ al începutului lasă loc unei succesiuni de dezvăluiri ce deconstruiesc fațada fiecărui invitat, păstrând esența stilului de 'modern-day Agatha Christie'.